UTILITATEA ECONOMICA

Bunurile economice sunt destinate consumului. Orice consumator urmareste ca in schimbul sumei platite pentru un bun sa obtina o satisfactie maxima. Pe cumparator il intereseaza deci, utilitatea bunului cumparat. De regula, este util ceea ce este  de folos. Utilitatea, in sens general, reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. Baza utilitatii o constituie proprietatile (insusirile) fiecarui bun economic.

Din perspectiva economica, intereseaza cat de mare este efectul unui consum, adica reactiile consumatorilor. Masura acestei reactii in consum se numeste utilitate economica. Utilitatea economica reda legatura existenta intre caracteristicile proprii ale bunurilor si nevoile si preferintele consumatorului.

UTILITATEA ECONOMICA  consta in satisfactia resimtita de un individ ca urmare a consumarii unei cantitati, doze date dintr-un bun ( combinatie de bunuri).

Dar reactiile indivizilor pot fi diferite chiar pentru acelasi bun. Aceasta inseamna ca utilitatea economica are o determinare subiectiva.

Caracterul subiectiv al utilitatii economice o face sa fie diferita de la individ la individ si chiar la acelasi individ in perioade diferite ale existentei sale.

Factorii care impun diferenta de utilitate a aceluiasi bun in raport cu indivizi  diferiti pot fi: volumul, structura si intensitatea nevoilor, situatia economica, preferintele, nivelul de cultura, obiceiurile si traditiile de consum.

UTILITATEA  MARGINALA ( Umg) reda satisfactia pe care o resimte o persoana prin consumarea unei unitati suplimentare dintr-un bun.

Utilitatea marginala se determina ca raport intre sporul de utilitate obtinut prin cresterea cu o unitate a consumului:

                                           Umg = ^Ut/^X=Ut1-Ut0/X1-X0            

unde:  

Ut1 si Ut0 – nivelurile utilitatii totale in momentele t1 si t0;

                                                                                                                                   

X1 si X0 -  cantitatile consumate din bunul X in momentele t1 si t0;                 

^Ut – modificarea utilitatii totale;  

^X – modificarea cantitatii.

Utilitatea totala (Ut) reda nivelul satisfactiei totale resimtite de pe urma intregii actiuni de consum.  Se calculeaza nivelul cumulat ca suma a utilitatilor marginale.   Ut = Eumg

Evolutia utilitatii marginale este redata de Legea lui GOSSEN sau legea utilitatii marginale descrescande. Aceasta se refera la faptul ca, pe masura ce creste cantitatea consumata dintr-un bun, sporul de utilitate este din ce in ce mai mic, devenind nul (zero) in punctul de satietate. Odata cu cresterea cantitatii consumate: *  utilitatea totala creste, dar cu o ratie descrescatoare, pana la un punct de maxim ( saturare), dupa care incepe sa scada;   * utilitatea marginala descreste, dar este pozitiva, pana in punctul in care este egala cu zero (acest punct coincide cu acela in care utilitatea totala este maxima), dupa care utilitatea marginala devine negativa (este zona in care utilitatea totala incepe sa scada).

partial � c p �Q� �צ /b>( cele biologice)

c)      Resurse  nerecuperabile (energia, combustibili)

Resursele spre deosebire de nevoi sunt  limitate  la o anumita cantitate data. Dezvoltarea stiintei si tehnicii ajuta la o mai buna utilizare a resurselor, dar, limitarea resurselor este o problema principala a omenirii, caci, cresterea nevoilor nu este insotita de o crestere similara a resurselor. De aceea, resursele trebuie utilizate cat mai rational si eficient.

Folosirea resurselor limitate trebuie facuta in asa fel incat sa putem satisface cat mai deplin nevoile. Obiectivul activitatii economice il constituie o functie de maximizare a efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse.

Rationalitatea activitatii economice consta in capacitatea omului de a actiona in concordanta cu cunostintele dobandite, anticipand rezultatele faptelor sale. Rationalitatea cere ca omul sa obtina mai multe bunuri cu acelasi efort sau chiar cu un efort mai mic. 

A avea eficienta intr-o activitate economica inseamna a satisface trebuinte mai mari cu aceleasi resurse sau chiar cu resurse mai putine.

Utilizarea eficienta a resurselor si stabilirea raportului dintre resurse si nevoi presupune o serie de idei si cunostinte care treptat au devenit o stiinta, numita stiinta economica. Deci, de problemele stabilirii acestor raporturi si utilizarea rationala a resurselor se ocupa  stiinta economica, care are ca rezultat administrarea eficienta a resurselor limitate. Aceasta stiinta studiaza modul de alocare (repartizare) a resurselor limitate in vederea satisfacerii cat mai depline a nevoilor nelimitate.

Totodata, stiinta economica ne invata cum sa ne comportam ca agenti economici pentrua actiona rational si eficient, stiinta economica are, deci, un caracter  practic  si educativ, ajutandu-ne  sa cunoastem cel mai important domeniu al vietii sociale – domeniul economic.