Monede internationale

De ce avem nevoie de moneda ?

•“Într-o lume a certitudinii ... Nu există nevoia de monedă” (Charles Goodhardt).

•O asememenea economie nu are nevoie de monedă, deoarece orice bun economic poate avea funcţia unei unităţi monetare (numerar).

•Toate deciziile de alocare a resurselor pot fi asimilate perioadei de referinţă – indiferent de drumul urmat de economia reală (certitudinea – echivalenta economiei).

•Din punct de vedere al aspectelor neprevăzute, nu apare necesitatea de monedă deoarece toată lumea ar cunoaşte toate preţurile relative aproiri.

•Într-adevăr, dacă oamenii sunt corelaţi prin legături familiale, tribale sau sociale, în general nu apare cererea de monedă (mănăstiri, gospodării autarhice).

•Mai important, majoritatea activităţilor sunt derulate fără un flux corelativ de monedă

  Moneda este necesară atunci când:

– Există incertitudine şi/sau lipsa încrederii;

– Există o constrângere temporală a procesării informaţiilor necesare stabilirii unii 

set complet de preţuri contingente pentru toti participanţii la viaţa economică; şi

– Nu există nici un alt mecanism de depăşire a lipsei de încredere (inţelegere, 

tratat, cutuma, ameninţări etc.).

MONEDA ŞI FORMELE SALE (partea a doua )

Originile terminologice

•Monedă provine din cuvântul latin  Moneta

Zeiţa (Hera) Moneta a fost cea care proteja şi reglementa circulaţia bănească din Roma antică

•Mitologia afirmă că Zeus a pedepsit-o pe Hera legând-o între Pământ şi Cer cu un lanţ de aur. Hera a rupt acest lanţ iar din bucăţile de aur picate pe Pământ a confecţiona în templul său secret din Egipt bucăţi de metal denumite Mone (moneta).

Formele istorice ale monede

Unele cercetări estimează că cea mai veche formă de monedă au fost animalele vii (Livestock)

(de la cabaline la ovine)

Folosirea animalor pe post de instrumente de schimb datează din 9000-6000 î.C

Alţi istorici: scoici (în special cele de perle) sunt cele mai timpurii forme monetare

Scoicile de perle au fost utilizate ca monedă începând cu China antică în 1200 î.C.

Bunul-monedă (commodity money) într-o economie de troc (barter economy):

–“bunuri” de valoare utilizate cum ar fi sarea, porumbul, cereale, uleiul, vitele, piei 

de animale, wampum – scoici folosite ca monedă de indienii nord-americani;

–“Active” ce sunt rare şi fac obiectul schimbului, cum ar fi aurul, perlele, pene de 

păsări rare, piei de bizon;

În societăţile în care oamenii erau consideraţi “active”, moneda lua forma sclavilor, copiilor, femeilor ajunse la vârsat maritişului

SAREA şi CODIMENTELE

•550 î.C., acceptarea sării a fost anonimă acceptarea plăţii. Aşa a apărut noţiunea de SALARY.

•Piperul a fost utilizat ca bun-monedă – câteva sute de ani î.C.

•În 408 d.C., Alaric I a solicitat  3,000 pounds de piper pentru răscumpărarea Romei

•Proverb francez: “Atât de drag ca şi piperul”

•În Anglia, renta minimă este denumită “peppercorn

rent.”

O brăţară Okpoho a fost o formă de monedă tradiţională în Nigeria :

Crucea din Katanga a fost o formă arhaică de monedă utilizată în Africa de Vest

Pe insula YAP pietre de mari dimensiuni au fost utilizate pe post de moneda.

•Dimensiune: 2-3 metri

•Datorită dimensiunii, erau amplasate în faţa casei ca un simbol al avuţiei

•Plata: promisiune de plată, nu efectivă

•O formă primitivă a banilor reprezentativi

Primele monede metalice

•Replici după scoici din bronz şi cupru au fost fabricate în China la sfârşitul epocii de piatră

•Lidia (teritoriul Turciei): monezi de aur şi argint  560 îC.

•Acestea pot fi considerate primele forme de monedă

MONEDA ŞI FORMELE SALE

Ce este MONEDA?

•Moneda este în general definită prin  descrierea funcţiilor sale.

•Cele mai importante funcţii sunt:

–Înlesnirea tranzacţiilor cu bunuri şi servicii (mediu de schimb);

–Unitate de măsură;

–Unitate de stocare şi transfer a valorii (averii).

•Funcţiile monedei sunt corelate de evoluţia istorică a acesteia.

•Definirea monedei este, astfel, în continuă schimbare. 

Schimbul de mărfuri şi costurile sale

Apariţia monedei este un fenomen spontan, produs de tendinţa naturală a agenţilor economici de a reduce costurile de tranzacţionare

Notă: Efectele costurilor de tranzacţionare şi ale drepturilor de proprietate asupra structurii instituţionale şi funcţionării economiei au fost relevate de econ. engl. R.H.Coase, laureat al premiului Nobel pentru economie (1991)

Economia – evoluţie

-          Economia naturală (de autoconsum)

   -     Economia de schimb:

                      - trocul (schimbul în natură)

                      - economia monetară

Costuri de tranzacţionare

Concluzie:

Recursul la monedă nu este evenimentul care marchează   apariţia economiei de schimb, ci apariţia tendinţei de organizare raţională a acesteia (organizare raţională = minimizarea costurilor implicate de efectuarea tranzacţiilor)

Stocarea şi tranzacţionarea valorii necesită:

·         Uşor de transportat

·         Indistructibile

·         Omogene

·         Divizibile

·         Ofertă relativ constantă

·         Dificil de contrafăcut

·         Active durabile (metale precioase)

·         Active cu valoare estetică sau ideologică, precum bijuterii, articole de ritual, relicve, etaloane de valoare

Problemă: Neomogenitatea diverselor forme de monedă impune necesitatea unor anumite “standarde”.

Pornind de la “standarde” derivă “moneda standardizată”
(din portugheză “escudo”, franceză “écu”, austriacă “Schilling”)