Monede internationale

De ce avem nevoie de moneda ?

•“Într-o lume a certitudinii ... Nu există nevoia de monedă” (Charles Goodhardt).

•O asememenea economie nu are nevoie de monedă, deoarece orice bun economic poate avea funcţia unei unităţi monetare (numerar).

•Toate deciziile de alocare a resurselor pot fi asimilate perioadei de referinţă – indiferent de drumul urmat de economia reală (certitudinea – echivalenta economiei).

•Din punct de vedere al aspectelor neprevăzute, nu apare necesitatea de monedă deoarece toată lumea ar cunoaşte toate preţurile relative aproiri.

•Într-adevăr, dacă oamenii sunt corelaţi prin legături familiale, tribale sau sociale, în general nu apare cererea de monedă (mănăstiri, gospodării autarhice).

•Mai important, majoritatea activităţilor sunt derulate fără un flux corelativ de monedă

  Moneda este necesară atunci când:

– Există incertitudine şi/sau lipsa încrederii;

– Există o constrângere temporală a procesării informaţiilor necesare stabilirii unii 

set complet de preţuri contingente pentru toti participanţii la viaţa economică; şi

– Nu există nici un alt mecanism de depăşire a lipsei de încredere (inţelegere, 

tratat, cutuma, ameninţări etc.).

MONEDA ŞI FORMELE SALE (partea a doua )

Originile terminologice

•Monedă provine din cuvântul latin  Moneta

Zeiţa (Hera) Moneta a fost cea care proteja şi reglementa circulaţia bănească din Roma antică

•Mitologia afirmă că Zeus a pedepsit-o pe Hera legând-o între Pământ şi Cer cu un lanţ de aur. Hera a rupt acest lanţ iar din bucăţile de aur picate pe Pământ a confecţiona în templul său secret din Egipt bucăţi de metal denumite Mone (moneta).

Formele istorice ale monede

Unele cercetări estimează că cea mai veche formă de monedă au fost animalele vii (Livestock)

(de la cabaline la ovine)

Folosirea animalor pe post de instrumente de schimb datează din 9000-6000 î.C

Alţi istorici: scoici (în special cele de perle) sunt cele mai timpurii forme monetare

Scoicile de perle au fost utilizate ca monedă începând cu China antică în 1200 î.C.

Bunul-monedă (commodity money) într-o economie de troc (barter economy):

–“bunuri” de valoare utilizate cum ar fi sarea, porumbul, cereale, uleiul, vitele, piei 

de animale, wampum – scoici folosite ca monedă de indienii nord-americani;

–“Active” ce sunt rare şi fac obiectul schimbului, cum ar fi aurul, perlele, pene de 

păsări rare, piei de bizon;

În societăţile în care oamenii erau consideraţi “active”, moneda lua forma sclavilor, copiilor, femeilor ajunse la vârsat maritişului

SAREA şi CODIMENTELE

•550 î.C., acceptarea sării a fost anonimă acceptarea plăţii. Aşa a apărut noţiunea de SALARY.

•Piperul a fost utilizat ca bun-monedă – câteva sute de ani î.C.

•În 408 d.C., Alaric I a solicitat  3,000 pounds de piper pentru răscumpărarea Romei

•Proverb francez: “Atât de drag ca şi piperul”

•În Anglia, renta minimă este denumită “peppercorn

rent.”

O brăţară Okpoho a fost o formă de monedă tradiţională în Nigeria :

Crucea din Katanga a fost o formă arhaică de monedă utilizată în Africa de Vest

Pe insula YAP pietre de mari dimensiuni au fost utilizate pe post de moneda.

•Dimensiune: 2-3 metri

•Datorită dimensiunii, erau amplasate în faţa casei ca un simbol al avuţiei

•Plata: promisiune de plată, nu efectivă

•O formă primitivă a banilor reprezentativi

Primele monede metalice

•Replici după scoici din bronz şi cupru au fost fabricate în China la sfârşitul epocii de piatră

•Lidia (teritoriul Turciei): monezi de aur şi argint  560 îC.

•Acestea pot fi considerate primele forme de monedă

MONEDA ŞI FORMELE SALE

Ce este MONEDA?

•Moneda este în general definită prin  descrierea funcţiilor sale.

•Cele mai importante funcţii sunt:

–Înlesnirea tranzacţiilor cu bunuri şi servicii (mediu de schimb);

–Unitate de măsură;

–Unitate de stocare şi transfer a valorii (averii).

•Funcţiile monedei sunt corelate de evoluţia istorică a acesteia.

•Definirea monedei este, astfel, în continuă schimbare. 

Schimbul de mărfuri şi costurile sale

Apariţia monedei este un fenomen spontan, produs de tendinţa naturală a agenţilor economici de a reduce costurile de tranzacţionare

Notă: Efectele costurilor de tranzacţionare şi ale drepturilor de proprietate asupra structurii instituţionale şi funcţionării economiei au fost relevate de econ. engl. R.H.Coase, laureat al premiului Nobel pentru economie (1991)

Economia – evoluţie

-          Economia naturală (de autoconsum)

   -     Economia de schimb:

                      - trocul (schimbul în natură)

                      - economia monetară

Costuri de tranzacţionare

Concluzie:

Recursul la monedă nu este evenimentul care marchează   apariţia economiei de schimb, ci apariţia tendinţei de organizare raţională a acesteia (organizare raţională = minimizarea costurilor implicate de efectuarea tranzacţiilor)

Stocarea şi tranzacţionarea valorii necesită:

·         Uşor de transportat

·         Indistructibile

·         Omogene

·         Divizibile

·         Ofertă relativ constantă

·         Dificil de contrafăcut

·         Active durabile (metale precioase)

·         Active cu valoare estetică sau ideologică, precum bijuterii, articole de ritual, relicve, etaloane de valoare

Problemă: Neomogenitatea diverselor forme de monedă impune necesitatea unor anumite “standarde”.

Pornind de la “standarde” derivă “moneda standardizată”
(din portugheză “escudo”, franceză “écu”, austriacă “Schilling”)

UTILITATEA ECONOMICA

Bunurile economice sunt destinate consumului. Orice consumator urmareste ca in schimbul sumei platite pentru un bun sa obtina o satisfactie maxima. Pe cumparator il intereseaza deci, utilitatea bunului cumparat. De regula, este util ceea ce este  de folos. Utilitatea, in sens general, reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. Baza utilitatii o constituie proprietatile (insusirile) fiecarui bun economic.

Din perspectiva economica, intereseaza cat de mare este efectul unui consum, adica reactiile consumatorilor. Masura acestei reactii in consum se numeste utilitate economica. Utilitatea economica reda legatura existenta intre caracteristicile proprii ale bunurilor si nevoile si preferintele consumatorului.

UTILITATEA ECONOMICA  consta in satisfactia resimtita de un individ ca urmare a consumarii unei cantitati, doze date dintr-un bun ( combinatie de bunuri).

Dar reactiile indivizilor pot fi diferite chiar pentru acelasi bun. Aceasta inseamna ca utilitatea economica are o determinare subiectiva.

Caracterul subiectiv al utilitatii economice o face sa fie diferita de la individ la individ si chiar la acelasi individ in perioade diferite ale existentei sale.

Factorii care impun diferenta de utilitate a aceluiasi bun in raport cu indivizi  diferiti pot fi: volumul, structura si intensitatea nevoilor, situatia economica, preferintele, nivelul de cultura, obiceiurile si traditiile de consum.

UTILITATEA  MARGINALA ( Umg) reda satisfactia pe care o resimte o persoana prin consumarea unei unitati suplimentare dintr-un bun.

Utilitatea marginala se determina ca raport intre sporul de utilitate obtinut prin cresterea cu o unitate a consumului:

                                           Umg = ^Ut/^X=Ut1-Ut0/X1-X0            

unde:  

Ut1 si Ut0 – nivelurile utilitatii totale in momentele t1 si t0;

                                                                                                                                   

X1 si X0 -  cantitatile consumate din bunul X in momentele t1 si t0;                 

^Ut – modificarea utilitatii totale;  

^X – modificarea cantitatii.

Utilitatea totala (Ut) reda nivelul satisfactiei totale resimtite de pe urma intregii actiuni de consum.  Se calculeaza nivelul cumulat ca suma a utilitatilor marginale.   Ut = Eumg

Evolutia utilitatii marginale este redata de Legea lui GOSSEN sau legea utilitatii marginale descrescande. Aceasta se refera la faptul ca, pe masura ce creste cantitatea consumata dintr-un bun, sporul de utilitate este din ce in ce mai mic, devenind nul (zero) in punctul de satietate. Odata cu cresterea cantitatii consumate: *  utilitatea totala creste, dar cu o ratie descrescatoare, pana la un punct de maxim ( saturare), dupa care incepe sa scada;   * utilitatea marginala descreste, dar este pozitiva, pana in punctul in care este egala cu zero (acest punct coincide cu acela in care utilitatea totala este maxima), dupa care utilitatea marginala devine negativa (este zona in care utilitatea totala incepe sa scada).

partial � c p �Q� �צ /b>( cele biologice)

c)      Resurse  nerecuperabile (energia, combustibili)

Resursele spre deosebire de nevoi sunt  limitate  la o anumita cantitate data. Dezvoltarea stiintei si tehnicii ajuta la o mai buna utilizare a resurselor, dar, limitarea resurselor este o problema principala a omenirii, caci, cresterea nevoilor nu este insotita de o crestere similara a resurselor. De aceea, resursele trebuie utilizate cat mai rational si eficient.

Folosirea resurselor limitate trebuie facuta in asa fel incat sa putem satisface cat mai deplin nevoile. Obiectivul activitatii economice il constituie o functie de maximizare a efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse.

Rationalitatea activitatii economice consta in capacitatea omului de a actiona in concordanta cu cunostintele dobandite, anticipand rezultatele faptelor sale. Rationalitatea cere ca omul sa obtina mai multe bunuri cu acelasi efort sau chiar cu un efort mai mic. 

A avea eficienta intr-o activitate economica inseamna a satisface trebuinte mai mari cu aceleasi resurse sau chiar cu resurse mai putine.

Utilizarea eficienta a resurselor si stabilirea raportului dintre resurse si nevoi presupune o serie de idei si cunostinte care treptat au devenit o stiinta, numita stiinta economica. Deci, de problemele stabilirii acestor raporturi si utilizarea rationala a resurselor se ocupa  stiinta economica, care are ca rezultat administrarea eficienta a resurselor limitate. Aceasta stiinta studiaza modul de alocare (repartizare) a resurselor limitate in vederea satisfacerii cat mai depline a nevoilor nelimitate.

Totodata, stiinta economica ne invata cum sa ne comportam ca agenti economici pentrua actiona rational si eficient, stiinta economica are, deci, un caracter  practic  si educativ, ajutandu-ne  sa cunoastem cel mai important domeniu al vietii sociale – domeniul economic.